Scurtă Istorie

Satul a fost format în mare parte din refugiati politici neoficial din Imperiul Tarist (Rusia Imperiala), în timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, de frica ostirilor imparatesti represive. Locuitorii satului sunt urmasi ai acestor refugiati. Colonizarea zonei cu populatie de origine slavă s-a făcut în mai multe etape. Primul val important de refugiati au venit în urma bătăliei de la Poltava din anul 1709, când Tarul Rusiei, Petru cel Mare, trece la represalii împotriva celor care au luptat pentru eliberarea Ucrainei.

Al doilea val de refugiati ajunge în zonă după anul 1775 când tarina Ecaterina a II-a desfiintează oastea ucraineană cu centrul la Zaporijie. Circa 8000 de locuitori ai acestei zone ajung în Delta Dunării, zonă asemănătoare ca peisaj si bogătie piscicolă cu cea natală, din zona Niprului. Denumirea cazacilor zaporojeni este de „haholi”, iar limba vorbită este ucraineană amestecată cu multe cuvinte de diferite origini (română, turcă, greacă, rusă).

În anii 1950- 1980 au fost demolate zeci de mori de vânt particulare ale morarilor din zonă pentru a îndigui masiv arealul, în special după inundatiile devastatoare din 1970 din zona Grindului Letea. În anii de după 1990, multi tineri au părăsit localitatea, marele sat Letea devenind pe an ce trecea mai pustiu. La începutul secolului 21 au sosit aici câtiva cetăteni belgieni si francezi care si-au dezvoltat case de vacantă si pensiuni, astfel revigorând zona din punct de vedere turistic si cultural.

Obiceiuri si traditii


Haholii sunt ortodocsi de rit vechi ce respectă calendarul rusesc iulian, însă locuitorii din Letea, desi haholi, folosesc ambele calendare, iulian si gregorian; implicit, si sărbătorile sunt aniversate de două ori.

Locuitorii din Letea se declară de origine ruso-ucraineană, diferită de a rusilor lipoveni. Multi din locuitorii satului Letea chiar se simt ofensati în cazul asocierii lor cu lipovenii rusi din satele vecine Periprava, Sfistofca, Mila 23 sau cu moldovenii din satul vecin C.A. Rosetti.

Letenii nu s-au amestecat cu lipovenii, desi limba si obiceiurile li se aseamănă. Nici astăzi, haholilor, oriunde ar fi ei, nu le place sa fie confundati cu lipovenii, acesta fiind o mare jignire pentru ei.


Ocupatia principală a oamenilor din comunitate este pescuitul, ce le asigură hrana si reprezintă principala sursă de venit.
Cresterea animalelor se face într-un fel aparte în Delta Dunării: animalele sunt lăsate libere pe grindurile nisipoase unde îsi caută hrana.
Suprafata redusă a terenurilor agricole din zonă îi determină pe localnici să păstreze în saivane doar animalele de tractiune si mai rar câte una sau două cornute, restul fiind aduse în gospodării înaintea sacrificării.
În trecut, persistând chiar până la colectivizarea fortată din timpul ocupatiei sovietice (1951-1954), una din principalele ocupatii (în afara cresterii animalelor) era agricultura. Se cultivau cereale, legume, pepeni si în mai mică măsura mici plantatii de pomi fructiferi (mai ales pere si gutui).
Legumele, fructele, produsele de origine animală sunt comercializate în Piata Centrală a orasului Sulina.
Recoltarea stufului reprezintă o ocupatie sezonieră a sătenilor, care îl folosesc în constructia caselor, saivanelor, gardurilor si a acoperisurilor locuintelor sau anexelor casei.